PASTORALĂ
LA PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI 2007
† NICOLAE
din mila lui Dumnezeu
Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din cele două Americi
Iubitului cler şi dreptmăritorilor
creştini,
pace şi bucurie de la Hristos Domnul,
iar de la noi arhierească binecuvântare.
„Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua
pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul
Sfânt. Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui Iisus, căci El va
mântui poporul Său de păcatele lor.” (Matei 1, 20-21).
Prea Cucernici
Părinţi,
Iubiţi Credincioşi,
Descoperirea îngerului
Domnului către dreptul Iosif ne este prilej de minunare şi de bucurie
reînnoită în fiecare an căci ea binevesteşte mântuirea
noastră adusă de Fiul lui Dumnezeu întrupat. Sf. Evanghelist Matei consemnează
apoi că această vestire împlinea profeţia lui Isaia: Iată,
Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema
numele lui Emanuel, care se tâlcuieşte; Cu noi este Dumnezeu. (Matei
1, 23). Bucuria izvorăşte din această vestire că Dumnezeu
este cu noi.
Dar ca să
pătrundem sensul vestirii, trebuie să ne întoarcem la momentul în
care Fecioara Maria primeşte pe solul ceresc, pe Arhanghelul Gavriil cu o
salutare cu totul de neînţeles: Bucură-te ceea ce eşti
plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între
femei. (Luca 1, 28). Maria se afla în rugăciune, aşa cum o
deprinsese la templu, dar se minunează totuşi de această
vestire. Despre ce stare de har putea fi vorba? Arhanghelul îi tâlcuieşte planul
lui Dumnezeu cu această fecioară curată: Ai aflat har la
Dumnezeu. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte Fiu.
Chiar pentru o faptură umană ce şi-a dedicat viaţa slujirii
lui Dumnezeu, această veste este de neînţeles. Şi îngerul
completează vestirea: Duhul Sfânt se va pogorî peste tine şi
puterea Celui Preaînalt te va umbri. (Luca 1, 35). Crescută în
învăţătura Sf. Scripturi, Fecioara Maria cunoştea
înţelesul pogorârii Duhului Sfânt: acela al coborârii darului lui Dumnezeu
peste o persoană, al transformării acelei persoane într-o făptură
aleasă, chemată la o anumită slujire. Dar Maria cunoştea
şi sensul umbririi Celui Preaînalt. În vremea lui Moise, un nor se oprea
deasupra cortului mărturiei şi îl acoperea (Numerii 9, 16).
Puterea lui Dumnezeu ocrotea cortul şi întreg poporul lui Israel care
primea semn prin această acoperire unde să poposească. Mai apoi,
pe muntele Taborului, un nor luminos i-a umbrit pe cei trei Apostoli
şi glasul Tatălui din ceruri le-a descoperit că Acesta este
Fiul meu iubit în care am binevoit; pe Aceasta ascultaţi-L (Matei 17,
5). Întru lumina Schimbării la Faţă a Domnului au primit şi
ei puterea înţelegerii tainei Întrupării Fiului lui Dumnezeu. Prin
umbrirea lui Dumnezeu, prin pogorârea Duhului Sfânt, se va împlini mântuirea
omului prin darul lui Dumnezeu şi prin răspunsul Fecioarei Iată
roaba Domnului, fie mie după Cuvântul Tău. (Luca 1, 38).
Evenimentul Bunei
Vestiri lămureşte taina sărbătorii de astăzi, a
Naşterii Domnului. Căci la acea vestire Fecioara s-a învrednicit de
darul lui Dumnezeu, către ea, dar şi către întreaga omenire. Maria
a fost aleasă, chemată şi apoi dăruită de Dumnezeu. A
fost aleasă înainte de naşterea ei prin rânduiala lui Dumnezeu care
nu a îngăduit sfinţilor părinţi Ioachim şi Ana să
aibă copii decât la vremea potrivită. A fost apoi chemată de
Dumnezeu prin închinarea ei slujirii la templu, iar mai apoi prin
însăşi Buna Vestire. Şi a fost dăruită de Dumnezeu
după cuvântul ei de acceptare a chemării. Şi această
succesiune a alegerii şi dăruirii în petrecerea Sf. Fecioare
descoperă şi alegerea şi dăruirea fiecăruia dintre
noi.
Dumnezeu ne-a
dăruit mai întâi viaţa. Ne-a chemat apoi să devenim creatori ca
şi Dumnezeu şi să dăruim viaţa în împreună-lucrare
cu Dumnezeu. Când omul s-a îndepărtat de Creator şi a căzut,
Dumnezeu nu l-a lăsat în rătăcire ci i-a dăruit
profeţi, care, umbriţi de Duhul Sfânt, au vestit oamenilor voia lui
Dumnezeu şi mai apoi mântuirea ca dar al lui Dumnezeu prin Întruparea
Cuvântului. Dumnezeu l-a dăruit omului pe însuşi Fiul Său, ca
lumea viaţă să aibă şi încă viaţă din
belşug. (Ioan 10, 10). Cel ce dintru început a făcut pe om
şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a
făcut omul fiinţă vie (Facere 2, 7), l-a renăscut pe om
la viaţa adevărată prin darul Fiului Său.
Naşterea lui
Hristos este sărbătoarea vieţii ca dar al lui Dumnezeu. Hristos
este Darul în care îl vedem pe Tatăl-Dăruitor prin umbrirea Duhului
Sfânt. Darul nostru de Crăciun către cei dragi nu poate fi altul
decât Hristos. Şi fără Hristos nici un alt dar nu îşi are
sens. Dar cum îl dăruim pe Hristos? După exemplul Sf. Fecioare,
primind descoperirea lui Dumnezeu pentru viaţa noastră, primindu-l pe
Hristos ca dar pentru ca apoi să-l oferim celorlalţi. Hristos ca dar
se oferă în Biserică prin cuvânt şi prin taină. Cuvântul
este cel al Evangheliei în care Hristos Însuşi se vesteşte pe Sine
şi se lasă vestit de Evanghelişti. Iar taina este oferirea
Trupului şi Sângelui lui Hristos Cel vestit mai înainte la Evanghelie.
Primindu-l pe Hristos la Sf. Liturghie primim şi viaţa Lui care ne înnoieşte
viaţa noastră. Şi darul pe care l-am primit se cuvine să-l
oferim. Celor din familia noastră, fraţi, copii, nepoţi. Celor
din viaţa noastră, rude, vecini, prieteni. Celor străini
cărora le putem deveni aproapele ca în parabola Samarineanului
milostiv. Orice alt dar pe care îl oferim de Crăciun primeşte sens
şi este însoţit de bucurie dacă este în legătură cu
Darul de la Dumnezeu, Hristos-Domnul.
La acest
praznic slăvit vă îndemn să luăm aminte la
semnificaţia darului de Crăciun în viaţa noastră, pentru
noi, familiile şi parohiile noastre. Să pătrudem sensul darului
lui Dumnezeu către noi, dar pe care se cuvine să-l oferim celor din
jur. Şi împreună să mulţumim lui Dumnezeu pentru darurile
lui de sănătate, pace, bunăsporire în fiecare familie
creştină.
Vă
îmbrăţişez frăţeşte în Hristos Domnul şi
vă urez să petreceţi sfintele sărbători ale
Crăciunului, Anului Nou şi Bobotezei cu darul şi pacea de la
Dumnezeu.
La Mulţi Ani!
Al vostru frate întru rugăciune către Dumnezeu,
† NICOLAE
Chicago,
Praznicul Naşterii
Domnului, 2007